Expecting the unexpected!

I haven’t written for a long time. What can I say in my defense? I know what! And it’s true! I have worked hard and studied. Takes a lot of my time that I can hardly find some for myself!
What is more exciting than waking-up in a place you wouldn’t think you will be an hour before? Actually it took us about two hours to get there. Cristi (Diana’s boyfriend) came with this usual idea to go with his car to the mountains, maybe we would find some snow there. We haven’t seen snow in Bucharest since the first day of Christmas (and that was just for realizing we are in the middle of a winter!). We packed everything we usually pack for this kind of trips (coffee and a lot of courage!) and got ready for the road! Simona, Diana, Madalina, Alex, Cristi (who was the driver of the latest version of our national car Dacia, named LOGAN!) and tried to fit in for another adventure! Of course that it was my turn stay with the girls in the back seat and that was the plus for my adventure as I had to hide my head whenever we would see a Police car ahead of us.
We got to Sinaia and then to Predeal seeking this place called “partie” in Romanian, which I can’t translate as I don’t have my dictionary with me. There was snow for the whole Romania but, fortunately there were just the six of us enjoying it, which made it funnier. We than headed to another place close to this first one because we thought the girls would finally give it a try to use the plastic bags to use instead of skiing stuff. We did make some noises that probably angered some people because we some visitors from the Police after almost 4 in the morning. After another hour of skiing and screaming and wetting our clothes as it started to snow badly we decided we need to go back to Bucharest as everybody (not me and Alex!) had to prepare for going to work. We looked for a restaurant in different places but everything was closed as I wouldn’t think they would have them open for crazy people like us driving on Sunday nights!
I am looking forward for another unexpected trip as I am always ready for it. It’s wonderful! Having a car stays as a plus in saying YES without thinking too much!

Kind of a party!

Well, that's not too early to think I won't have any party for my birthday. We're all together in the hallway in our boarding school (hostel) to celebrate this day! A few beers and Wembley for men and candies along with cookies (almost candies, didn't wanna lie about it!) for girls. It seems to be more quite then what was it like for the New Year's Eve and the day after, but I can say that's more precautious as we don't want mess up the order that describes our temporarily home! I'll come up with some photos in the near future. I hope they will come up pretty good as I am using my cell for the moment. Guys with good cameras left so we see ourself "technologically challenged"! Will come up with news later!

Cu un pas in urma!

This should be the beggining of the book! Still have more to say!

Problema care se pune la început este, fireşte, cu ce să încep. Ar fi, dealtfel, o sumedenie de lucruri care ar încăpea, fără doar şi poate printre primele rânduri. Făcând o ierarhie a celor mai importante gânduri despre care aş vrea să-mi amintesc, cu siguranţă primele imagini din viaţa mea este tavanul – a cărui culoare mi-e greu s-o identific – apoi cerul de un albastru prea sumbru ce trădează orele târzii din seară. Îmi amintesc ca într-un vis chipul unei femei aflată între două vârste ajutându-mă să mă trezesc plimbat într-un fel de cărucior de copil care părea mai mult un pat imens cu roţi, asemeni unuia de spital. Imaginile se succed, fără însă a şti exact cronologia fiecăreia în parte. Cu greu, îmi doresc să le ţintuiesc pe fiecare la locul lor ca într-un tabel. Mult prea târziu găsesc subtitrarea pentru fiecare, explicându-mi vag însemnătatea atâtor clipe, necunoscute însă ca într-un puzzle a cărui piese au fost încurcate cu ale un altuia.

Îmi explic astfel, dupa mai bine de un sfert de veac în mijlocul celor in fiinţă, imaginea unei băi ce aduce mai degrabă cu o încăpere plină de chiuvete a căror robineţi trădează vremea, imagine însoţită parcă de altele la fel cum păsările îşi urmează V-ul spre alte orizonturi. Aud neîncetat glasuri subţiri strigând parcă acelaşi lucru, toate către o singură parte a camerei care se vrea centrul universului, dacă nu forţat, obligatoriu pentru aceşti micuţi. O siluetă se afişează în dreptul unei uşi aproape de oţel, că puterea noastră încă necoaptă vizual, nu poate face diferenţa. Pesemne s-a vrut apariţia dânsei o licărire de lumină în neantul din care cu greu acceptam că facem parte. Cu siguranţă a însemnat un soi de izbândă, căci liniştea a cuprins încăperea, picăturile eliberate de robineţii nevinovaţi se aplecau cu ciudă, lovind chiuvetele din metal, zbierând parcă învingătoare. N-a fost decât o clipă până ce corul de plânsete să-şi intre din nou în rol, anunţând parcă – asemeni unei lovituri de gong – actul II. Încă nu ştim dacă vom fi aplaudaţi după ce ne vom fi încheiat de jucat rolurile. Cu siguranţă însă ne vom trezi continuând. Fără sa vrem, vom deveni actori pe o scenă şi un drum decise. Din păcate, nu de noi.
Cu mult timp înainte de anii ’80, rostul era deja hotărât pentru Jenica. Căsătorită parcă împotriva voinţei sale, dar aşa se orânduia în micile sate – ca fătuca din deal să-şi lege viitorul de flăcăul din colţul străzii ce încheie abrupt satul. Cunoscute erau parcă zilele ce urmau pentru ea. Nu se cunvenea ca o familie proaspăt înfiinţată să nu fie binecuvântată cu un prunc care avea să aducă – chipurile – lumină în casele şi-aşa întunecate de lipsa vreunui dram de electricitate. Nici nu se gândeau că va fi posibil într-un viitor apropiat, oraşele fiind invidiate, asemeni unui cerşetor cu haine ponosite acoperindu-i trupul, care urăşte pe cel ce are menirea s-aducă cu el ultima fărâmă de bunătate alături de un miez de pâine, şi acela nu se ştie cum căpătat.

Întâmplarea se face că aşa-zisul soţ al Jenicăi era iubăreţ din cale-afară şi nu accepta ca pruncul să nu primească toată atenţia si îngrijirea cuvenite, uitând parcă el însuşi că treburile casei cad în grija aceluia care nu a suferit îmbogăţind suflarea de pe pămând, cu înca una. Deja lucratul pământului, cârpirea pereţilor ce susţineau cu greu acoperişul casei începuseră să tânjească după atenţia acordată înainte asemeni cerealelor de pe câmp la pericolul că vor fi sufocate de nemiloasele buruieni avide după mângâierea arzătoare a soarelui, întocmai pentru a arăta cine este deasupra. Gângăritul şi plăcerea de a explora împrejurul sunt însoţite de preocupările mamei de a se îngriji tot mai mult şi de a asigura strângerea la piept parcă spre a nu separa trupul său de al ei. Dorinta caracteristică primei experienţe ca mamă face ca cele două fiinţe să formeze doar una. Fără însă a uita că „de vină” pentru asta este ce de-al treilea, tot mai mult îngrijorat de faptul că sarcinile în gospodărie au început să pice în cârca sa.
Alăptatul copilului este vinovat pentru asta, dar cine o poate realiza dect propria mamă. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat în consolidarea acestei relaţii, tatăl copilului este ajutat să observe o oarecare îndepărtare a noului cuplu mamă-copil de ceea ce ar trebui să însemne grijile casei.
Tocmai grija hrănirii copilului, dealtfel însrisă într-o lege nescrisă în rândul a tot ce este purtător de viaţă, avea să însemne un sfârşit nefericit a ceea ce s-a vrut parcă un început promiţător. Sentimentul de mamă nu putea nicidecum fi curmat în urma unul complot dus la cale de familia gazdă a noii mame.

În ciuda căldurii moleşitoare ce cuprindea orice colţ de stradă, vrând să dezmembreze parcă pământul uscat în mici bucăţi de lut, o sumedenie de cârpe, mai deunăzi ţoale purtate aproape de a fi rupte, se răcoreau leneşe în albia din mijlocul odăii păzite de suspinele ce trădau o oarecare oboseală a femeii, alinate de gânguritul fericit al copilului care îşi primea laptele cuvenit după o vreme de somn dulce. Toate grijile casei au dispărut pe nesimţite, dar nevinovat, din aerul ce hrănea cu oxigen ambele fiinţe. Încet, dar sigur, visele lor îşi caută drumul care să le unească. Nu există obstacole in calea lor. Contopirea trupurilor lor în realitate urma să se întâmple imaginar şi în vise, acompaniate ca într-un basm de mireasma fructelor ce îmbogăţeau pomii ce se străduiau să nu lase crengile să intre in casă, tocmai a nu deranja spectacolul în care fiecare din cei doi aveau partea lor în scenă. Totuşi, nimic din ce avea să urmeze, nu era un vis, cu greu găsindu-se ceva să semene a mai mult decât un coşmar. Nimic nu putea trezi pe femeie, darămite vântul ce de la o simplă adiere începuse să emită parcă pretenţii la norii ce îşi găseau loc pe cerul scăpat de sub stăpânirea albastrului infinit. Tot mai aproape se simt parcă tunetele ce lovesc până în mijlocul pământului, cerul se apropie cu repeziciune vrând într-un fel să se zdrobească în mii de cioburi, aşa cum un vas de cristal se transformă într-o mare de puncte strălucitoare în momentul prăbuşirii. Norii iau viaţă şi încep să zbiere, ura sa transformându-se în capetele unui balaur care scuipă foc, sfidând parcă poveştile care totuşi aveau să se termine fericit, la apariţia zeului salvator.

Birthday party?

Well, I today turned 27! Even thou I would follow most of other people to be sad I am getting old, I still think I got too many things to do and leave something behind. I don't know what yet, but hope! I think that partying for my birthday would be the best thing to do in order to gather many of my friends in one place and drink the champaigne I got yesteday.
Work is still getting most of my time and , sincerely, I hate that just for today. I am asking myself why didn't they think of letting people home for their birthdays? I wish I could be at home in Tulcea with my old friends to celebrate it like in the old days in the center I grew up. I won't say more now as there is plenty of time to get to know me better! I am thinking of posting few of my thoughts that will get into the book I hoped for years to write. Who knows? That day will finnaly come somday. The thing is that I find it too hard to get it translated into English. Part of it is writtten in Romanian. I will let you know more by the time goes on! See y'all!